|
De ce un site web?
Pentru ca dupa aproape 7 ani de internet simt nevoia sa am un spatiu al meu. E adevarat ca pana acum am mai avut cateva tentative de a-mi face un site, dar au ramas in suspans de fiecare data. Pentru ca de fiecare data aveam de facut un site pentru o firma sau pentru o persoana. Nu-mi pare rau ca pana acum nu s-a concretizat acest site al meu, imi pare rau ca nu mi-am dat seama la vreme sa pastrez toate formele si variantele de site-uri la care am lucrat.
Dar nici asta nu conteaza. Stiti ce conteaza cu adevarat? Ca tot ce-am invatat, cercetat, lucrat pana acum am facut-o cu placere. Si asta nu se compara cu nimic altceva.
Cu cativa ani in urma, atunci cand un coleg de serviciu vroia sa-si faca un site, m-a intrebat ce sa puna in el. M-am mirat atunci ca o persoana nu are nimic de spus despre ea. Daca spui cine esti celor din jur, nu inseamna ca nu stii ce este aceea modestie. Daca spui cine esti inseamna ca spui de fapt ce ai de oferit celor din jur.
Si cum nu se poate sa traiesti izolat de oameni, corect este sa gasesti o forma de a le vorbi celorlalti despre tine. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa-ti cultivi capacitatea de a-i asculta si ajuta pe ceilalti atunci cand poti face ceva pentru ei. La mine aceasta capacitate de a-i asculta, intelege si ajuta pe ceilalti a eclipsat orice altceva. De curand mi-am dat seama ca exista totusi un echilibru in ceea ce facem. Ca a face ceva pentru ceilalti nu inseamna a te sacrifica pe tine. Se spune "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", dar ce se intampla atunci cand pe tine nu te iubesti deloc?
Parerea mea este ca nu trebuie sa te stimezi si sa te iubesti pe tine doar atunci cand faci lucruri de-a dreptul marete. Putini sunt cei care pe drumul lor vor intalni lucruri cu adevarat marete. Dar de ce sa cautam sa ne stimam in functie de lucrurile pe care le facem si nu in functie de noi insine? Nu stiu cu exactitate cum ma vad oamenii din jurul meu, dar stiu ca cei care au avut rabdare sa ma cunoasca si au stiut sa ofere prieteniei dintre noi cu aceeasi masura cu care au si cerut, n-au fost niciodata dezamagiti. Asa ca, dragilor, fac un pas in fata si spun: aici ma gasiti pe mine. Cu toate lucrurile bune, sau mai putin bune. Vreau sa ne bucuram impreuna, sa invatam impreuna si sa ne plimbam impreuna. Si fie ca toate aceste lucruri sa ne invete sa ne bucuram de floarea de pe ram, de adierea vantului, de raza soarelui sau de ... zborul pescarusului.
Bine ati venit!
|
|
|